Pentru că am lăsat în urmă lucrurile neplăcute
şi pentru că vreau să mă îndepărtez cât mai mult de ele o să alerg în ciudă
până o să fiu la capătul puterilor pentru simt că încă am ceva de dovedit. Asta
e, pur şi simplu unele lucruri se iartă, dar nu se uită. Ce faci când de o
parte şi de alta a culoarului tău de alergare ai numai oameni care te privesc
numai pentru satisfacţia de a te vedea căzând şi poate poate de jos le întinzi
mâna?... Nu ştiu voi, dar eu o sunt obişnuită să mă ridic singură, chiar dacă
trebuie să mă şi târăsc puţin, măcar o fac de una singură, iar satisfacţia asta e nepreţuită.
Vreau să vă povestesc mai des despre lucrurile simple care nu mor niciodată
şi care mie îmi aduc atâta bucurie că dacă aş muri în momentele alea Cioran
s-ar simţi ruşinat şi şi-ar retrage cuvintele despre ce înseamnă fericirea
absolută. Acum câţiva ani l-am descoperit pe Gerard Rancinan, un fotograf
francez cu o imaginaţie briliantă. Am mai postat aici o lucrarea de-ale lui,
iar acum revin cu o colecţie mai consistentă un pic. Şi ca să ne înţelegem, G.
Rancinan este un fotojurnalist, dar unul foarte bun, nu din tagma celor pe care
îi ştim noi că fac poze la nunţi şi că au pe facebook numele de familie
Photography. Acum o să vă las să vă bucuraţi de minunăţiile astea.
 |
| (pentru că iubim soldaţii) |
 |
| (pentru că şi eu am vise neîmplinite) |
 |
| (chasing the supernatural) |
 |
| (pentru că e adevărat) |
