Pasiunea mea pentru lumânări parfumate a început pe când aveam 16 ani… Împreună
cu o prietenă am început să testez şi să colecţionez lumânări cu arome. Nu-mi
mai amintesc bine, dar sunt aproape sigură că nu ştiam noi mare lucru despre
aromaterapie pe vremea aia. Îmi reamintesc
totuşi că de fiecare dată când paşii ne purtau prin bam boo, nu plecam de acolo
cu mâna goală, ci obligatoriu cu o lumânare nouă. Aşa se face că de-a lungul
anilor am fost îndrăgostită pe rând de mirosul de miere, de mosc, fructe de
pădure, iar în final m-am oprit la cel de lavandă, pe care îl ador şi acum.
Acum a venit primăvara, iar odată cu ea şi ploile... Mărturisesc aici că oricât
de mult iubesc să mă plimb prin ploaie fără umbrelă, cred că mai mult îmi place
să privesc stropii de ploaie pe fereastră, de la căldură.
Aşa că dau drumul la muzică (ceva jazz to set the mood) şi îmi aprind una
dintre lumânările preferate cu miros de lavandă. Pe cea mai puternică am
primit-o de Crăciun de la prietena mea, Elis. Nu ştiu de unde a cumpărat
minunăţia asta, dar jur că este cea mai bună lumânare parfumată pe care am
avut-o în ultimii ani.
Din decembrie şi până acum, micile mele sesiuni de aromaterapie cu
lumânarea asta au fost secretul meu de a trece cu brio peste efectele zilelor
stresante la birou şi pentru a mă pregăti, cu un somn bun, pentru încă o zi în
paradis... Recunosc, nici acum nu ştiu mare lucru despre aromaterapie, însă
ştiu că lavanda ajută la eliberarea de stările nervoase, dar şi la combaterea
insomniilor.
Aşadar, iată reţeta mea de relaxare pentru zilele cu vreme mehorâtă ori
serile ce pun capăt unor zile nu tocmai reuşite: o lumânare cu aromă de
lanvandă, muzica preferată, un ceai sau un pahar de vin roşu. Cred că este un răsfăţ minim pe care oricine şi-l permite, dar mai ales îl merită.