Locuiesc într-un orăşel din sudul litoralului, genul de loc frumos care te face să exclami „păcat că e populat!”. Într-una din puţinele mele zile libere mi-am dat întâlnire la o cafea cu o prietenă pe care nu o mai văzusem de ceva timp. Când s-a apropiat ora, m-am gătit şi cum nu posed permis de conducere şi ador mersul pe jos, am pornit pe drumul de fix şapte minute de la mine de acasă până la ea acasă. La o sută de metri de casă... ghinion. O haită de cinci câini maidanezi nu e de acord cu planurile mele duminicale. Nu-i nimic, ăsta-i farmecul infrastructurii stil tablă de şah: pot lua o rută alternativă (doar nu vreau să violez teritoriul suprem deţinut de maidanezi). Se pare totuşi că munca îmi ocupă cam mult timp şi nu sunt deloc familiarizată cu haitele de câini de la fiecare colţ de stradă din cartierul meu, căci nici pe strada paralelă, cei trei câini puternic coalizaţi nu sunt de acord să mă lase să trec (cel puţin nu cu hainele sau membrele întregi.)
Acum vă rog să nu mă înţelegeţi greşit. Am acasă doi câini (dintre care unul cules din parc) şi vreo patru pisici. N-aveţi, aşadar, şanse să-mi atribuiţi, fără voia mea, „calităţi” de om fără suflet când vine vorba de animale, atunci când afirm clar şi mai ales răspicat faptul că nu înţeleg ce caută câinii fără stăpân pe străzi. Sunt familiarizată până la greaţă cu discursul aşa-zişilor iubitori de animale care au ieşit să protesteze în faţa instituţiilor statului împotriva legii eutanasierii. Sincer o spun, îi suspectez că le lipseşte mai mult de o doagă şi îi sfătuiesc să mai coboare din turnurile de fildeş de unde aruncă mâncare câinilor din faţa blocului sau să se mai plimbe cel puţin prin oraş fără maşină. De când mă ştiu am crescut cu animale în jur. Am avut în permanenţă câini, pisici, iepuri, ţestoase... Ştiu ce înseamnă loialitatea unui câine şi cât de inteligenţi sunt. La fel de bine însă pot face şi diferenţa între un câine crescut cu dragoste şi capabil de loialitate şi unul semisălbatic care nu a cunoscut decât tovărăşia propriei specii. Ca şi şobolanii, câinii vor ataca primii atunci când le e frică.
Îngrijorător este doar faptul că de multe ori li se pare înspăimântătoare numai intenţia ta de a ajunge din punctul A în punctul B traversând teritoriul pe care ei îl revendică. Ca să elimin totuşi orice dubiu până la acest punct, sunt PRO eutanasie şi NU MAI VREAU DELOC pe străzi câini fără stăpân. Nu mă încântă în vreun mod sadic ideea că milioane de câini ar putea fi ucişi, însă nu văd altă soluţie la dispariţia lor de pe străzi. M-am bucurat când am auzit că legea maidanezilor a trecut cu brio de Parlament şi a fost şi promulgată, dar nu pentru că asta înseamnă moarte pentru câini. În naivitatea mea mi-am închipuit că acest act normativ îi va impulsiona pe aşa-zişii iubitori de animale să ia obiectul veneraţiei de pe străzi de frică să nu fie omorât şi să-i ofere, în sfârşit, traiul pe care îl merită. Dragii mei, dacă aţi iubi cu adevărat câinii maidanezi nu i-aţi lăsa să moară în ger sau de foame pe străzi. Nu i-aţi lăsa să fie alungaţi cu pietre de pe aceleaşi străzi, nu i-aţi lăsa să caute prin gunoi chinuiţi de pureci şi căpuşe. Iar dacă acei câini cu care foarte mulţi dintre voi postaţi imagini pe Internet în speranţă că-şi vor găsi stăpâni ar fi cu adevărat aşa de drăgălaşi cum susţineţi voi, nu cred că s-ar mai afla abandonaţi pe străzi. Foarte mulţi oameni nu înţeleg diferenţa dintre domestic şi domesticibil.
Legea maidanezilor, care recent a primit şi norme de aplicare, nu însemnă nici pe departe moarte pentru animale, ci mai de grabă responsabilizare pentru cei care vor să-i protejeze. Locul acestor suflete nu este pe străzi. Vă sunt îndreptăţite majoritatea motivelor pentru care susţineţi că-i iubiţi, însă măcar din atâta raţiune să realizaţi că merită mai mult decât traiul chinuit pe străzi, unde pun în pericol oamenii, dar şi pe ei înşişi. Mai sunt cei care aduc argumente halucinante, din punctul meu de vedere, pentru necesitatea câinilor pe străzi. Dacă dispar maidanezii de pe străzi ne vor invada şobolanii! SERIOS?!!? Iertaţi-mă, vă rog, că nu am sesizat că în mai mult de trei sferturi din Europa, Statele Unite, Rusia sau Australia colcăie paraziţii şi rozătoarele pentru că sărmanii nu au câini pe străzi care să-i apere. Şi apropo de siguranţă şi apărare. Nu am auzit niciodată de un caz în care o infracţiune a fost a oprită de un câine maidanez. Din contră chiar, ştiu cazuri concrete de persoane cărora li s-au spart maşinile sub care dormeau câini pe care „iubitorii” de animale mizau pentru loailitate şi alte bazaconii de gen. Aşadar, nu mai aşteptaţi minuni din cer, deschideţi ochii şi oferiţi-le animalelor pe care le iubiţi viaţa demnă pe care consideraţi cu atâta ardoare că o merită!