februarie 22, 2016

O lume in deriva in cautarea unui salvator? Sobolanul rege...


Am aşteptat cu multă nerăbdare să merg să văd, la Teatrul de Stat Constanţa „Şobolanul rege”, dramatizare după „Cârpele de spălat pe jos” a lui Matei Vişniec. Am avut parte de un spectacol răscolitor după un text genial, o parabolă a decadenţei presei, dar care atrage atenţia şi asupra moralităţii în derivă. 

Acţiunea piesei se petrece undeva în Balcani, în miezul unui război civil. Două tabere beligerante duc un conflict sângeros cu ambiţia absurdă că lupta lor va deschide principalele jurnale de ştiri. O metaforă actuală, dar şi o posibilă proiecţie a viitorului, într-un context în care anumiţi beligeranţi se bazează pe mediatizarea ororilor pentru a-şi creşte puterea şi influenţa. Miza este alimentată când în mijlocul lor îşi face apariţia şi un jurnalist francez, veteran al relatărilor de pe front. Pentru a-i oferi acestuia o „ofrandă” ce ar putea servi cauzei, unul dintre combatanţi îşi împuşcă un vechi prieten şi îl priveşte apoi cum agonizează.  În acest timp, îi telefonează jurnalistului pe care-l invită insistent să-i ia un interviu muribundului. 

În afară de asta, însă, războiul se desfăşoară după program, de luni până vineri. În weekend este prevăzut cu sfinţenie un „armistiţiu” pentru ca cele două tabere să poată urmări în tihnă serialul TV „Santa Barbara” sau să meargă la piaţă. 

Din când în când, conflictul cere time-out-uri şi pentru activităţi recreative ca barbutul sau pentru schimburi avantajoase precum dolari pentru muniţie gata sfinţită. 

Cei zece actori din distribuţie joacă roluri multiple. Piesa capată astfel un dinamism aparte, accentuat de interpretările credibile şi oneste ale artiştilor. 


Jurnalistul care ia parte la acţiune apare ca un om împovărat de dezgust, dar aflat într-o neobosită vânătoare de senzaţional cu care să-şi fidelizeze publicul înnebunit după subiectele cu miros de sânge. Povara morală pe care o duce îl va face în final să cedeze ispitei de a-şi pune prematur capăt vieţii. Partitura sa contrastează cu savurosul personaj al cinicului comandant Malik, interpretat de Remus Archip. În scenariu apare un preot dispus să binecuvânteze chiar şi ustensile de război pentru a intra în graţiile liderului militar, dar şi un intelectual orb, care cade răpus de vulgaritatea majorităţii. 

Un personaj cu adevărat complex este şi şobolanul iscoditor, însufleţit de actriţa Maria Lupu. Acest rozător inteligent propune oamenilor un parteneriat de ecologizare.

Dramatizarea prezintă o lume în care greutatea metafizică a omului este cântărită în numărul de şobolani dispuşi să-i digere impurităţile morale. Escorta de şobolani a fiecăruia revendică apoi aşa-numitul spaţiu „Ş” din care poate observa fiecare mişcare a omului pe care îl are în „grijă”. Astfel, spectacolul nu denunţă doar practicile mass-media, ci şi publicul iubitor de macabru. 

"Şobolanul rege" este un spectacol multimedia, cu proiecţii video care alături de coloana sonoră creează un impact emotional răscolitor. Costumele în tonuri gri şobo şi decorul care reproduce fidel cadrul dezolant al unui spaţiu măcinat de război contribuie decisiv la succesul spectacolului. "Şobolanul rege" este o proiecţie necosmetizată a realităţii curente, dominată de manipulare şi obsesia unora pentru control.