Cum am dresat un melc pe sânii tăi
de Matei Vişniec
Asa..Totul
e pregatit...In cinci minute ea va fi aici.Va suna la usa si eu ii voi
deschide.Intrati,doamna,ii voi spune.Sunt aici.Va astept.Si o voi invita
sa se aseze.Si, in timp ce se asaza,eu imi voi scoate incet inima din
piept si o voi pune pe masa.Inima mea palpitanda pe fata de masa alba.
Ca un mic cadou. Ea va fi, cu siguranta, surprinsa si atunci eu ii voi
spune..Cu dumneavoastra,doamna,nu pot
face altfel.Sa va am in fata si sa imi pastrez in acelasi timp inima
sufocata in piept e cu neputinta.De aceea,prefer sa o scot si sa v-o pun
in fata,in mijlocul mesei,pe acest dragut platou japonez pe care mi
l-ati oferit anul trecut de ziua mea. Asa vom putea vorbi cu inima
deschisa.Asa nu vor mai exista secrete intre noi. Inima mea in mijlocul
mesei,palpitand intre doua lumanari,intre doua cupe de sampanie,nu e
deloc o imagine dezagreabila.Si,in plus,in acest fel,o voi
supraveghea.Pentru ca,stiti,doamna,intre dumneavoastra si inima mea
exista o relatie pe care nu mai stiu sa o stapanesc.Intre dumneavoastra
si inima mea,iubita doamna,se intampla ceva foarte fin,foarte
inteligent,foarte bizar,cum nu se poate mai neobisnuit,ceva
irational,ceva imposibil si improbabil,ceva ce imi depaseste capacitatea
de intelegere. Sunt nopti,de exemplu,cand ma trezesc la trei dimineata
cu un gust amar in gura si cu senzatia de vid in piept.Gustul amar nu e
nici o problema,e gustul absentei dumneavoastra.Dar senzatia de vid din
piept e ceva grav.Sa te simti golit si sa nu intelegi nimice grav.Sa iti
dai seama ca pieptul tau este gol,ca inima ta nu mai e la locul ei,ca
inima ta nu mai e cu tine,ca inima ta a fugit de acasa... e grav.Sa
aprinzi lumina si sa iti observi inima tarandu-se ca un crab pe
pamant,indreptandu-se catre ferastra,catarandu-se pe draperie si
incercand sa evadeze pe fereastra deschisa... va jur,doamna,toate astea
ma ranesc... Din fericire,inimile nu alearga prea repede si le putem
prinde in casa scarilor sau in fata imobilului... Dac-ati sti de cate
ori mi-am recuperat inima in plina noapte de la coltul strazii sau chiar
din statia autobuzului pe care il iau de obicei pentru a merge la
dumneavostra! O inima singura,rosie-rosie, la capatul puterilor, dupa ce
a parasit un piept, dupa ce a coborat din pat, dupa ce a parcurs
distanta dintre pat si usa, dupa ce a iesit prin usita pisicii, dupa ce a
coborat scarile si a traversat strada... stiu ca nu e chiar normal... o
inima singura aflata la capatul puterilor sa astepte intr-o statie de
autobuz la ora patru dimineata... In mod normal o inima nu ar tebui sa
fuga...Inimile, daca ne luam dupa manualul de anatomie, sunt facute sa
stea linistite in custi si sa bata.O inima este o pompa cu sange, nu
incape indoiala.Stiinta ne-a dovedit-o.O inima este formata dintr-un
miocard inconjurat de un pericard tapisat in interior cu un
endocard.Poftim, manualul e categoric, nu mai exista altceva intr-o
inima, in afara celor trei carduri pe care tocmai le-am mentionat si in
afara ventriculului drept care serveste la stocarea memoriei greselilor
si in afara ventriculului stang care serveste la captarea parfumului
fantasmelor.Nu, stiinta este formala, marimea inimii este cam o data si
jumatate marimea pumnului nostru strans... Adica atat... Un pic mai mica
la femei decat la barbati... Asta e important, asta... Si inima unui
adult cantareste intre 300 si 350 de grame, asta e tot, este demonstrat,
intre 300 si 350 de grame indiferent de lucrurile pe care le-am trait,
de emotiile pe care le-am avut, de durerile pe care le-a simtit... Iata,
totul este specificat in manualul de anatomie:inima este un organ pe
care omul a reusit sa-l sedentarizeze.In mod normal, el nu se plimba de
unul singur, inima este un organ nocturn care nu suporta lumina, un
organ care nu suporta contradictiile, si, mai cu seama, nimic din ceea
ce cade greu la inima. Deci iata de ce nu inteleg eu deloc, doamna, dar
chiar deloc, de ce , de fiecare data cand ma gandesc la dumneavoastra,
aceasta pompa caraghioasa incepe sa se framante, sa bolboroseasca, sa se
balbaie, sa moara, sa se resusciteze, sa se prosteasca, sa se piarda cu
firea si sa regrete apoi, sa improvizeze clovnerii si sa isi ceara
iertare apoi... Iar data trecuta, doamna, in timp ce imi trimiteati o
bezea prin evantai,parfumul buzelor dumneavoastra a patruns atat de
brusc in sangele meu, incat inima mea a explodat.Inima mea era peste
tot, in gura, in plamani, in burta... Au mai avut loc explozii in toate
arterele, in toate moleculele mele, in toti atomii... Am avut nevoie de
un an intreg de singuratate pentru a-mi reconstitui inima, pentru a pune
laolalta totul... Iata de ce , doamna, prefer acum sa imi pun inima pe
masa, in fata dumneavoastra, intre noi,la vedere... Daca vreodata mai
explodeaza, cel putin veti purta si dumneavoastra urmele...
***
***