"Noi independenţii am fi fericiţi dacă din această anarhie de idei ar răsări în viitor o mai bună doctrină în
politica noastră de stat pentru toate partidele ţărei, fără distincţiune.
Am dori să se înţeleagă, în fine, şi de liberali şi de conservatori că un stat mic cum este al nostru nu se poate susţine între statele vii ale Europei dacă,
nu are o politică sinceră naţionalistă şi dacă în practică nu întrebuinţează buna-credinţă şi onestitatea.
Duplicitatea este un sistem periculos chiar pentru cele mai puternice naţionalităţi; şi fructele ce uneori ea ni
procură sînt mai mult aparente şi în toate cazurile efemere.
Umanismul (recte umanitarismul) este un ideal filozofic respectabil pe care-l poate urmări o individualitate
privată în domeniul abstracţiunii;
însă omului de stat care conduce afacerile practice ale ţării sale nu-i este dat să
încerce esperimentaţiunea ficţiunilor cosmopolite cu sacrificiul intereselor imediate şi cu preţul vieţii reale a
poporului său.
Iubim liberalismul pentru că-l practicăm cu sinceritate;
dar nu vom sacrifica interesele naţionale unui liberalism cosmopolit.
Am dovedit îndestul că poporul român nu este esclusiv, nu este intolerant, nu este degenerat;
să nu ni se ceară să mergem cu demonstraţiunea aceasta pînă de a pune în pericol însăşi viaţa poporului nostru;
fiindcă atunci cînd corpul social va pierde vitalitatea din cauza imprudenţei politicilor noştri nime în Europa nu ne va scuza zelul nostru necumpătat pentru a complace marilor puteri.
... să fim bine înţeleşi că la noi interesul naţional primează totul în
politică; restul ne pare de ordine secondară."
(Mihai Eminescu)
[4 martie 1880]